Scanările care acoperă suprafețe mari pot genera foarte ușor planuri topo, însă atunci când e vorba de un parc, inexistența clădirilor face foarte dificilă aproximarea suprapunerilor dintre scanarile individuale. O variantă ar fi să fie făcute mai dese, dar atunci cand acestea sunt de ordinul sutelor iar fișierele însumează (multe) zeci de GB, o variantă este optimizarea din software. Suprapunerile nu sunt din start excelente, dar, din aproape în aproape, scanarea se comportă ca un puzzle care se tot optimizează și determină și perechile „imposibile” să se alinieze. Apoi, se decimează norul și se poate folosi in programele de desen/modelare.
P.S. se pare că Cloud Compare folosește memorie RAM. Un fișier de 32 GB se deschide, dar doar atât. Nu se poate edita. Deci, e bine de făcut decimarea în programul scannerului (360 REGISTER în cazul Leica).
